Înțelesuri
- 1
A ține piept cu curaj unei primejdii sau unui adversar.
„A înfruntat furtuna și a ajuns cu bine la mal.”
- 2
A mustra pe cineva cu vorbe aspre, de față cu alții.
„L-a înfruntat în ședință, fără menajamente.”
- 3
(Reflexiv, reciproc) A se ciocni, a intra în conflict.
„Cele două tabere s-au înfruntat până seara.”
Sinonime
- a ține piept
- a sfida
- a mustra
Expresii și locuțiuni
- A înfrunta privirea cuivaa te uita drept în ochii lui, fără sfială.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- înfrunt
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- înfrunți
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- înfruntă
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să înfrunt
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să înfrunte
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Moștenit din latină, dintr-o formă legată de frons „frunte”.