Înțelesuri
- 1
A învinge un adversar într-o luptă sau într-o întrecere.
„Armata a înfrânt dușmanul la Războieni.”
- 2
A-ți stăpâni o stare sufletească.
„Și-a înfrânt teama și a vorbit în fața tuturor.”
- 3
(Rar) A încălca o lege sau o regulă.
„A înfrânt regulamentul și a fost sancționat.”
Expresii și locuțiuni
- A înfrânge rezistențaa face pe cineva să renunțe la împotrivire.
- A înfrânge teamaa te lupta cu frica și a merge mai departe.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- înfrâng
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- înfrânge
- perfect simplu pers. 1 singular
- înfrânsei
- perfect simplu pers. 1 plural
- înfrânserăm
- mai-mult-ca-perfect pers. 1 plural
- înfrânseserăm
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să înfrâng
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să înfrângă
- gerunziu
- înfrângând
- participiu
- înfrânt
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latinescul infrangere.