Înțelesuri
- 1
A face să ia ființă o instituție, o firmă, o organizație; a întemeia.
„Doi studenți au înființat un club de șah în cămin.”
- 2
(Reflexiv) A apărea dintr-odată undeva, pe neașteptate.
„Cum am pus masa, s-a și înființat vecinul la ușă.”
Antonime
Cum se folosește
Se pronunță în-fi-in-ța. Prezentul: eu înființez, el înființează. Sensul al doilea e familiar.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- înființez
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- înființează
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să înființez
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să înființeze
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format din „în” și „ființă”.