Înțelesuri
- 1
A (se) face fierbinte, a(-și) ridica temperatura.
„Soarele a înfierbântat acoperișul.”
- 2
(Fig.) A (se) aprinde de furie, a-și pierde cumpătul.
„Discuția s-a înfierbântat.”
- 3
(Fig., reflexiv) A se implica cu patimă într-o activitate; a se înflăcăra.
„Se înfierbântă când vorbește despre fotbal.”
Cum se folosește
Prezentul: eu înfierbânt, el înfierbântă.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- înfierbânt
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- înfierbânți
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- înfierbântă
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să înfierbânt
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să înfierbânte
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din în- și fierbinte.