Înțelesuri
- 1
A acoperi ceva strâns din toate părțile cu o pânză, cu hârtie sau cu alt material.
„Mama a înfășurat copilul în pătură ca să nu-i fie frig.”
- 2
A răsuci un fir, o sfoară sau o bandă în jurul a ceva; a depăna.
„Bunica înfășura lâna pe ghem.”
- 3
(Figurat) A cuprinde, a învălui.
„Ceața a înfășurat dealurile până la prânz.”
- 4
(Reflexiv) A se încolăci în jurul a ceva.
„Iedera s-a înfășurat pe trunchiul copacului.”
- 5
(Familiar, reflexiv) A se învârti pe lângă cineva, a da târcoale.
„Se tot înfășura pe lângă bucătărie, după prăjituri.”
Antonime
- a desfășura
- a dezveli
Cum se folosește
Prezent: eu înfășor (și înfășur), tu înfășori, el înfășoară.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- înfășor
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- înfășori
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- înfășoară
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să înfășor
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să înfășoare
- imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
- înfășoară
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Moștenit din latină (*infasciolare, de la fascia „fașă”).