Înțelesuri
- 1
A acoperi, a înfășura ceva din toate părțile, ca un văl.
„Ceața a învăluit tot orașul.”
- 2
(Figurat) A cuprinde, a pătrunde pe cineva: o privire, un sentiment, o liniște.
„O tristețe adâncă l-a învăluit.”
- 3
(Militar) A înconjura o unitate a dușmanului.
„Cavaleria a învăluit flancul stâng al inamicului.”
Sinonime
Antonime
Cum se folosește
Prezent: învălui, învăluie (și învăluiesc). Conjunctiv: să învăluie.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 și pers. a 2-a singular
- învălui
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- învăluie
- imperfect pers. 1 singular
- învăluiam
- conjunctiv prezent pers. 1 și pers. a 2-a singular
- să învălui
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să învăluie
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format din „în”, „val” și sufixul „-ui” (influențat în sens de „văl”).