Înțelesuri
- 1
A face un lucru să se rotească; reflexiv, a se roti în jurul lui sau în jurul a ceva.
„Roata morii se învârtea încet sub apă.”
- 2
A amesteca ceva rotind lingura.
„Învârte mereu în mămăligă, să nu se prindă.”
- 3
(Reflexiv) A umbla încolo și încoace fără rost.
„Se tot învârtea prin casă și nu-și găsea locul.”
- 4
(Familiar) A face afaceri dubioase, a se descurca prin șmecherii.
„Învârte niște afaceri cu mașini aduse din afară.”
Cum se folosește
Prezentul: eu învârt, tu învârți, el învârte.
Expresii și locuțiuni
- A i se învârti capula ameți.
- A învârti pe cineva pe degetea face ce vrei cu cineva.
- A se învârti în jurul coziia se agita fără să facă nimic.
- Unde (sau cum) se învârteoriunde și oricând, în orice parte.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- învârt
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- învârți
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- învârte
- imperfect pers. 1 singular
- învârteam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să învârt
- conjunctiv prezent pers. a 2-a singular
- să învârți
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să învârtă
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Comparat cu slava vrŭtěti („a învârti”).