Înțelesuri
- 1
A împunge pe cineva sau ceva cu un vârf ascuțit (ac, ghimpe, spin); reflexiv, a se împunge singur.
„M-am înțepat în deget când am cusut nasturele.”
- 2
A da o senzație de durere ascuțită, ca de ac; despre băuturi, a pișca pe limbă.
„Apa minerală înțeapă plăcut în gât.”
- 3
(Figurat) A spune cuiva vorbe răutăcioase, aluzii care rănesc.
„L-a înțepat în fața tuturor cu o glumă despre salariu.”
Sinonime
- a împunge
- a ironiza
Cum se folosește
Prezentul: eu înțep, el înțeapă; conjunctiv: să înțepe.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- înțep
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- înțeapă
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să înțep
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să înțepe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format din „în” și „țeapă”.