Înțelesuri
- 1
A (se) aduna la un loc, a (se) strânge laolaltă.
„Consiliul s-a întrunit în ședință extraordinară.”
- 2
A reuși să adune numărul necesar de voturi; a totaliza.
„Candidatul a întrunit majoritatea voturilor.”
Antonime
- a împrăștia
- a dispersa
Cum se folosește
Prezentul: eu întrunesc, el întrunește.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- întrunesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- întrunește
- imperfect pers. 1 singular
- întruneam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să întrunesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să întrunească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la întruna.