Înțelesuri
- 1
A pătrunde cu mintea sensul unui lucru, a-l cuprinde rațional.
„Nu a înțeles imediat gluma, dar a râs mai târziu.”
- 2
A avea o atitudine îngăduitoare, a accepta motivele cuiva.
„Te înțeleg că ești supărat, dar hai să vorbim calm.”
- 3
A cunoaște o limbă străină cât să pricepi ce se spune.
„Înțelege italiana, deși n-o vorbește.”
- 4
(Reflexiv) A cădea la învoială cu cineva; a trăi în bună armonie.
„Frații se înțeleg bine și nu se ceartă niciodată.”
Sinonime
- a pricepe
- a se lămuri
- a se dumeri
- a sesiza
Expresii și locuțiuni
- A se înțelege din priviria comunica fără cuvinte, prin gesturi și expresii ale feței.
- A da de înțelesa sugera ceva indirect, fără a spune explicit.
- Se înțelege de la sinee limpede, nu mai trebuie explicat.
- A înțelege de glumăa nu se supăra când cineva glumește pe seama lui.
Atenție la scriere
- „Să șteargă” sau „să ștergă”? — Corect: să șteargă, cu „ea”. La fel: să înțeleagă, să culeagă, să treacă, să petreacă. Formele „să ștergă” și „să înțelegă” sunt greșite.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- înțeleg
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- înțelegi
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- înțelege
- perfect simplu pers. 1 singular
- înțelesei
- perfect simplu pers. 1 plural
- înțeleserăm
- mai-mult-ca-perfect pers. 1 plural
- înțeleseserăm
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să înțeleg
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să înțeleagă
- gerunziu
- înțelegând
- participiu
- înțeles
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latinescul intellegere.