Înțelesuri
- 1
A face întunecos; a lipsi de lumină.
„Norii au întunecat cerul.”
- 2
(Impersonal, reflexiv) A se face întuneric, seara.
„Iarna se întunecă devreme.”
- 3
(Despre astre) A-și pierde strălucirea; a intra în eclipsă.
„Luna se întunecă în timpul eclipsei.”
- 4
(Figurat) A face pe alții să pară mai mici, fiind tu mai strălucit.
„Talentul lui i-a întunecat pe toți ceilalți.”
- 5
(Figurat) A-și micșora capacitatea de a gândi.
„I s-a întunecat mintea de durere.”
- 6
(Figurat) A (se) face posomorât, trist.
„I s-a întunecat fața când a auzit vestea.”
- 7
(Reflexiv) A se închide la culoare.
„Pielea i se întunecă la soare.”
Antonime
- a lumina
- a însenina
Expresii și locuțiuni
- A i se întuneca cuiva în fața ochilora pierde pentru o clipă vederea sau cumpătul, din cauza unei emoții puternice sau a furiei.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- întunec
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- întuneci
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- întunecă
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să întunec
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să întunece
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Probabil din latinescul in-tunicare «a acoperi cu o tunică».