Înțelesuri
- 1
A îndoi sau a înclina ceva spre pământ; a (se) pleca.
„Copacul s-a aplecat sub greutatea zăpezii.”
- 2
(Fig.) A se supune sau a ceda în fața unei puteri.
„Nu s-a aplecat în fața nedreptății.”
- 3
(Popular) A alăpta, a da copilului să sugă la sân.
„Femeia își apleca pruncul la sân.”
Antonime
Cum se folosește
Prezentul: eu aplec, el apleacă.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- aplec
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- apleci
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- apleacă
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să aplec
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să aplece
- imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
- apleacă
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latină (applicare).