Înțelesuri
- 1
A face ca ceva să ardă; a da foc.
„A aprins focul în sobă.”
- 2
A face o lampă sau un aparat să lumineze ori să pornească.
„Aprinde lumina, te rog.”
- 3
(Reflexiv) A începe să ardă, a lua foc.
„Perdeaua s-a aprins de la lumânare.”
- 4
(Reflexiv) A se înfierbânta, a se înflăcăra; a-și ieși din fire.
„Se aprinde repede când e contrazis.”
- 5
(Reflexiv) A se înroși la față de emoție.
„S-a aprins toată când a auzit complimentul.”
Sinonime
- a incendia
- a înflăcăra
Expresii și locuțiuni
- A-și aprinde paie în capa-și face singur necazuri.
- A se aprinde ca un chibrita se supăra foarte repede.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- aprind
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- aprinzi
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- aprinde
- perfect simplu pers. 1 singular
- aprinsei
- perfect simplu pers. 1 plural
- aprinserăm
- mai-mult-ca-perfect pers. 1 plural
- aprinseserăm
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să aprind
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să aprindă
- gerunziu
- aprinzând
- participiu
- aprins
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Moștenit din latină (apprehendere).