Înțelesuri
- 1
A cere ceva cu tărie, ca și cum ți s-ar cuveni.
„Pretinde să fie primit imediat.”
- 2
A susține ceva cu convingere, fără ca ceilalți să fie siguri că e adevărat.
„Pretinde că n-a auzit nimic.”
- 3
A cere ca lucrurile să fie făcute într-un anume fel; a necesita.
„Meseria asta pretinde multă răbdare.”
- 4
A-ți da aere că ești ceva ce nu ești. Se folosește reflexiv: a se pretinde.
„Se pretinde specialist, dar n-a lucrat o zi în domeniu.”
Sinonime
Antonime
Cum se folosește
Cuvântul poartă adesea o umbră de neîncredere: când spui „pretinde că”, lași să se înțeleagă că nu-l crezi.
Expresii și locuțiuni
- A avea pretenția că...a susține sus și tare un lucru pe care alții îl pun la îndoială.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- pretind
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- pretinzi
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- pretinde
- perfect simplu pers. 1 singular
- pretinsei
- perfect simplu pers. 1 plural
- pretinserăm
- mai-mult-ca-perfect pers. 1 plural
- pretinseserăm
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să pretind
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să pretindă
- gerunziu
- pretinzând
- participiu
- pretins
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franțuzescul prétendre, potrivit la noi după verbul „a întinde”.