Înțelesuri
- 1
(Despre medic) A recomanda în scris un tratament sau un medicament.
„Medicul de familie i-a prescris antibiotic pentru o săptămână.”
- 2
A stabili exact ce trebuie făcut; a dispune, a hotărî.
„Regulamentul prescrie uniforma obligatorie la ore.”
- 3
(Reflexiv, în drept, despre o faptă, o pedeapsă sau o datorie) A nu mai putea fi urmărit sau cerut, pentru că a trecut termenul prevăzut de lege.
„Fapta s-a prescris, iar dosarul a fost închis.”
- 4
(Învechit) A copia de mână un text sau o carte.
„În mănăstiri, călugării prescriau de mână cărțile de slujbă.”
Cum se folosește
Prezentul: eu prescriu, el prescrie; participiul: prescris. Despărțire: pres-cri-e sau pre-scri-e. Nu se confundă cu „a proscrie” (a alunga, a interzice).
Atenție la scriere
- A prescrie sau a proscrie? — „A prescrie” înseamnă a recomanda un tratament sau a stabili o regulă; „a proscrie” înseamnă a exila, a alunga pe cineva.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- prescriu
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- prescrie
- perfect simplu pers. 1 singular
- prescrisei
- perfect simplu pers. 1 plural
- prescriserăm
- mai-mult-ca-perfect pers. 1 plural
- prescriseserăm
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să prescriu
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să prescrie
- gerunziu
- prescriind
- participiu
- prescris
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franțuzescul prescrire, după „a scrie”.