Înțelesuri
- 1
(În Roma antică) A condamna pe cineva la moarte fără judecată, afișându-i numele pe o listă publică.
„Sulla și-a proscris sute de adversari politici.”
- 2
A alunga pe cineva din țară sau a-l prigoni, mai ales pentru motive politice; a exila.
„Regimul i-a proscris pe scriitorii care nu i se supuneau.”
- 3
(Livresc) A interzice o carte, o idee sau un obicei.
„Cenzura a proscris romanul timp de douăzeci de ani.”
Sinonime
- a exila
- a surghiuni
- a izgoni
- a interzice
Cum se folosește
Prezentul: eu proscriu, el proscrie; participiul: proscris (folosit și ca substantiv: „un proscris”). Nu se confundă cu „a prescrie”.
Atenție la scriere
- A prescrie sau a proscrie? — „A prescrie” înseamnă a recomanda un tratament sau a stabili o regulă; „a proscrie” înseamnă a exila, a alunga pe cineva.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- proscriu
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- proscrie
- perfect simplu pers. 1 singular
- proscrisei
- perfect simplu pers. 1 plural
- proscriserăm
- mai-mult-ca-perfect pers. 1 plural
- proscriseserăm
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să proscriu
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să proscrie
- gerunziu
- proscriind
- participiu
- proscris
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franțuzescul proscrire, după „a scrie”.