Înțeles
A obliga pe cineva să părăsească un loc; a scoate afară, a goni.
„Gazda i-a izgonit pe musafirii nepoliticoși.”
Cum se folosește
Prezentul: eu izgonesc, el izgonește.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- izgonesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- izgonește
- imperfect pers. 1 singular
- izgoneam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să izgonesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să izgonească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din slavă (izgoniti).