Înțelesuri
- 1
A căuta cu atenție și cu răvășeală, scotocind, ca să găsești ceva.
„A scormonit prin sertare după cheie.”
- 2
A răscoli jarul sau focul, ca să se aprindă mai bine.
„Bunicul scormonea cenușa din sobă.”
- 3
A face să iasă la iveală sau să se miște din loc ceva ascuns; a stârni.
„Întrebările lui au scormonit amintiri vechi.”
- 4
A răscoli pământul zgâriind și săpând; (despre păsări) a scurma.
„Găinile scormonesc în curte după boabe.”
Sinonime
Cum se folosește
Prezentul: eu scormonesc, el scormonește.
Expresii și locuțiuni
- a scormoni la inimăa tulbura pe cineva, a-l neliniști.
- a scormoni focula răscoli jarul ca să ardă mai bine.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- scormonesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- scormonește
- imperfect pers. 1 singular
- scormoneam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să scormonesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să scormonească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Etimologie necunoscută; se apropie de a scurma și a răscoli.