Înțelesuri
- 1
A străluci cu o lumină vie, tremurătoare sau intermitentă.
„Stelele sclipeau pe cerul senin.”
- 2
(Despre ochi) A străluci din cauza unei emoții.
„Ochii îi sclipeau de bucurie.”
Sinonime
Antonime
Cum se folosește
Prezentul: eu sclipesc, el sclipește.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- sclipește
- indicativ prezent pers. a 3-a plural
- sclipesc
- imperfect pers. a 3-a singular
- sclipea
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să sclipească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Cf. a clipi.