DEX Dicționar

a scânteia

verb2 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    A lumina intermitent, ca o scânteie; a sclipi, a străluci.

    „Stelele scânteiau pe cer.”

  2. 2

    A face să sară scântei, a arunca scântei în jur.

    „Cremenea scânteiază când o lovești.”

Sinonime

Antonime

Cum se folosește

Prezentul: el scânteiază.

Forme flexionare

indicativ prezent pers. a 3-a singular
scânteiază
imperfect pers. a 3-a plural
scânteiau
conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
să scânteieze
gerunziu
scânteind

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Din scânteie.

Alte cuvinte de pe litera S