Înțelesuri
- 1
A lumina intermitent, ca o scânteie; a sclipi, a străluci.
„Stelele scânteiau pe cer.”
- 2
A face să sară scântei, a arunca scântei în jur.
„Cremenea scânteiază când o lovești.”
Sinonime
- a sclipi
- a străluci
- a licări
Antonime
Cum se folosește
Prezentul: el scânteiază.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- scânteiază
- imperfect pers. a 3-a plural
- scânteiau
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să scânteieze
- gerunziu
- scânteind
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din scânteie.