Înțelesuri
- 1
A plânge încet, înăbușit și cu întreruperi.
„Copilul scâncea în pătuț pentru că îi era foame.”
- 2
(Despre animale) A geme, a se văita; (despre câini) a scheuna.
„Cățelul scâncea la ușă să-l lăsăm înăuntru.”
Sinonime
- a se smiorcăi
- a scheuna
Cum se folosește
Prezent: scâncesc, scâncește. Conjunctiv: să scâncească.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- scâncesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- scâncește
- imperfect pers. 1 singular
- scânceam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să scâncesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să scâncească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din slavă (skyčati).