Înțelesuri
- 1
A face un zgomot ascuțit și neplăcut prin frecare.
„Ușa veche scârțâie de fiecare dată când o deschizi.”
- 2
A cânta prost și strident la un instrument cu coarde.
„Băiatul scârțâia la vioară de o oră.”
- 3
(Despre greieri și alte insecte) A scoate sunete ascuțite.
„În iarbă scârțâiau greierii.”
- 4
(Figurat) A merge greu, cu probleme.
„Colaborarea dintre ei a început să scârțâie.”
Sinonime
- a scrâșni
- a hârșâi
Cum se folosește
Prezentul: eu scârțâi, el scârțâie.
Expresii și locuțiuni
- A unge osia ca să nu scârțâiea da mită ca să meargă treaba fără piedici.
- A scârțâi ușa cuivaa stărui la cineva cu rugăminți, a-l bate la cap până se plictisește.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 și pers. a 2-a singular
- scârțâi
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- scârțâie
- imperfect pers. 1 singular
- scârțâiam
- conjunctiv prezent pers. 1 și pers. a 2-a singular
- să scârțâi
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să scârțâie
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format de la „scârț” și sufixul -âi.