Înțelesuri
- 1
A freca pielea cu unghiile sau cu un obiect, acolo unde te mănâncă; reflexiv, a se scărpina singur.
„Câinele se scărpina după ureche cu laba din spate.”
- 2
(Figurat, familiar) A bate pe cineva, a-i trage o mamă de bătaie.
„Dacă mai faci o dată, te scarpin de te ustură!”
Sinonime
- a se scărmăna
Cum se folosește
Prezentul: eu scarpin, tu scarpini, el scarpină (cu „a” la rădăcină); conjunctiv: să scarpine.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- scarpin
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- scarpini
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- scarpină
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să scarpin
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să scarpine
- imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
- scarpină
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latinescul scarpinare.