Înțelesuri
- 1
A cere cuiva, cu autoritate, să facă ceva; a ordona.
„Împăratul a poruncit să fie adus vinovatul.”
- 2
A comanda un lucru să fie făcut pentru tine.
„Boierul a poruncit o trăsură nouă de la Viena.”
- 3
A cere să ți se aducă ceva de mâncare sau de folosit.
„A poruncit o cafea și un pahar cu apă.”
- 4
(Popular) A trimite vorbă cuiva, a da de știre.
„Mama i-a poruncit prin vecin să vină acasă.”
- 5
(Fără complement) A fi stăpân, a conduce pe alții.
„În casa aceea poruncea bunica.”
Antonime
Etimologie
Din slavă (porončiti).