Înțelesuri
- 1
A face un zgomot scurt și sec.
„Bicele pocneau pe câmp.”
- 2
(Despre încheieturi, oase) A face un zgomot scurt, ca o trosnitură.
„Îi pocneau degetele când se întindea.”
- 3
(Familiar) A lovi pe cineva scurt și tare.
„L-a pocnit peste mână.”
- 4
(Despre uși, ferestre) A se închide brusc, izbindu-se cu zgomot.
„Poarta a pocnit în vânt.”
- 5
(Figurat) A izbucni pe neașteptate.
„Scandalul a pocnit chiar înainte de alegeri.”
Expresii și locuțiuni
- A pocni din bicia face bicele să răsune.
- A-i pocni fălcilea i se auzi fălcile trosnind.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- pocnesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- pocnește
- imperfect pers. 1 singular
- pocneam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să pocnesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să pocnească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la «poc», cu sufixul -ni.