Înțelesuri
- 1
A se ține la suprafața unei ape, fără să se scufunde.
„Bușteanul plutea în mijlocul lacului.”
- 2
A se mișca lin prin aer, fără efort vizibil.
„Un uliu plutea deasupra dealului.”
- 3
(Despre mirosuri, sunete) A umple încet aerul unui loc.
„În casă plutea un miros de scorțișoară.”
- 4
(Figurat) A stărui, a se simți fără să fie spus.
„În sală plutea o încordare pe care o simțeau toți.”
Sinonime
- a se legăna
- a se răspândi
Antonime
Expresii și locuțiuni
- A pluti în aer(despre un eveniment) a fi gata să se întâmple; (despre o afirmație) a nu avea temei.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- plutesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- plutește
- imperfect pers. 1 singular
- pluteam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să plutesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să plutească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format în românește de la „plută”, cu sensul de trunchiuri legate care merg pe apă.