Înțelesuri
- 1
(Despre animale) A scoate un sunet foarte tare și lung; a rage, a mugi.
„Leul a răcnit și toată jungla a amuțit.”
- 2
(Despre oameni) A striga foarte tare; a se răsti.
„Antrenorul răcnea la jucători de pe margine.”
Antonime
Cum se folosește
Prezent: răcnesc, răcnește. Conjunctiv: să răcnească. Substantivul înrudit: răcnet.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- răcnesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- răcnește
- imperfect pers. 1 singular
- răcneam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să răcnesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să răcnească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din slavă (ryknonti).