Înțelesuri
- 1
A gândi logic, a judeca pas cu pas, pornind de la ce știi spre o concluzie.
„Detectivul a raționat calm și a ajuns la vinovat.”
- 2
A împărți ceva în porții limitate, în rații, când nu e destul pentru toți; a raționaliza.
„În timpul asediului, apa și pâinea au fost raționate.”
Cum se folosește
Se desparte -ți-o-. Prezent: raționez, raționează. Conjunctiv: să raționeze.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- raționez
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- raționează
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să raționez
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să raționeze
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la „rațiune” (după franceză raisonner); cu sensul de „a împărți în rații”, din franceză (rationner) și din italiană (razionare).
Cuvântul de bază, în dicționar: rațiune