Înțelesuri
- 1
A folosi mintea ca să judeci, să chibzuiești, să-ți faci o idee despre ceva.
„S-a oprit puțin să gândească înainte să răspundă.”
- 2
(Reflexiv) A-și îndrepta mintea către ceva; a medita la ceva.
„Se gândește toată ziua la examenul de mâine.”
- 3
A avea o anumită părere despre ceva; a crede.
„Ce gândești despre propunerea asta?”
- 4
A-i trece cuiva prin minte.
„Nu gândeam că lucrurile se termină așa.”
- 5
(Reflexiv) A-i păsa de cineva; a se îngriji de el.
„Se gândește numai la copii, la ea nu se mai gândește nimeni.”
- 6
(Reflexiv) A avea de gând; a intenționa.
„Mă gândesc să mă mut mai aproape de școală.”
- 7
A concepe, a plănui ceva în minte.
„A gândit toată mașinăria singur, pe hârtie milimetrică.”
Sinonime
- a cugeta
- a chibzui
- a medita
- a socoti
- a reflecta
Expresii și locuțiuni
- A da (cuiva) de gândita-l face să stea și să judece; a-l pune pe gânduri.
- Nici cu gândul n-am gânditnici prin cap nu mi-a trecut.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- mă gândesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- se gândește
- imperfect pers. 1 singular
- mă gândeam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să mă gândesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să se gândească
- imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
- gândește-te
- gerunziu
- gândindu-mă
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format în română, de la „gând”.