Înțelesuri
- 1
Puterea omului de a judeca, de a lega ideile între ele și de a înțelege lumea.
„Boala i-a încetinit vorbirea, dar nu și gândirea.”
- 2
Felul în care judecă cineva; concepția lui despre lucruri.
„În gândirea lui, orice greșeală se poate îndrepta.”
- 3
Ansamblul ideilor unui om, ale unei epoci sau ale unui curent.
„A scris o carte despre gândirea politică a secolului trecut.”
Sinonime
- cugetare
- judecată
- raționament
Expresii și locuțiuni
- Gândire criticăfelul de a judeca în care nu iei nimic de bun până nu cântărești.
- A da dovadă de gândirea arăta că ai judecat lucrurile, nu doar le-ai repetat.
Etimologie
Format din verbul „a gândi”, venit din slavonă.