Înțelesuri
- 1
Puterea omului de a judeca, de a lega ideile între ele și de a înțelege lumea.
„Boala i-a încetinit vorbirea, dar nu și gândirea.”
- 2
Felul în care judecă cineva; concepția lui despre lucruri.
„În gândirea lui, orice greșeală se poate îndrepta.”
- 3
Ansamblul ideilor unui om, ale unei epoci sau ale unui curent.
„A scris o carte despre gândirea politică a secolului trecut.”
- 4
Gând, cuget; meditare.
„Rămase pierdut în gândire, cu privirea la fereastră.”
- 5
Imaginație, puterea de a-ți închipui lucruri.
„Cu gândirea, copilul zbura peste mări și țări.”
Sinonime
- cugetare
- judecată
- raționament
Expresii și locuțiuni
- Gândire criticăfelul de a judeca în care nu iei nimic de bun până nu cântărești.
- A da dovadă de gândirea arăta că ai judecat lucrurile, nu doar le-ai repetat.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- gândirii
- plural
- gândiri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).