Înțelesuri
- 1
A câștiga o luptă, a ieși victorios; a birui, a triumfa.
„Oastea lui Mihai Viteazul a izbândit la Călugăreni.”
- 2
A reuși să faci ceva, a duce un lucru la capăt; a împlini.
„Cu răbdare, a izbândit să-și termine casa.”
Cum se folosește
Prezent: izbândesc, izbândește. Conjunctiv: să izbândească. Substantivul înrudit: izbândă.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- izbândesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- izbândește
- imperfect pers. 1 singular
- izbândeam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să izbândesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să izbândească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din slavă (izbondon).