Înțelesuri
- 1
A face să meargă sau să se petreacă mai repede; a grăbi; (reflexiv) a deveni mai rapid.
„Când au căzut primele picături de ploaie, și-a iuțit pașii.”
- 2
(Reflexiv) A deveni mai puternic, mai intens.
„Spre seară, vântul s-a iuțit și a început să bată dinspre munte.”
- 3
(Rar, reflexiv) A se enerva ușor; a se mânia.
„Se iuțea din orice nimic și ridica tonul la toată lumea.”
- 4
A face o mâncare mai iute, mai picantă; (reflexiv) a căpăta gust iute.
„A iuțit ciorba cu un ardei din grădină.”
Sinonime
- a grăbi
- a accelera
- a înteți
- a ardeia
Antonime
Cum se folosește
Prezentul: eu iuțesc, el iuțește.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- iuțesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- iuțește
- imperfect pers. 1 singular
- iuțeam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să iuțesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să iuțească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).