Înțelesuri
- 1
A lovi cu putere; reflexiv, a se lovi tare de ceva.
„Valurile izbeau stâncile.”
- 2
A arunca, a trânti cu putere.
„A izbit ușa și a plecat.”
- 3
(Despre lumină, mirosuri) A te lovi brusc și puternic.
„Când a deschis frigiderul, l-a izbit un miros urât.”
- 4
(Figurat) A impresiona puternic, a uimi.
„M-a izbit cât de mult s-a schimbat orașul.”
Sinonime
Cum se folosește
Prezentul: eu izbesc, el izbește.
Expresii și locuțiuni
- A izbi în plina lovi exact unde doare cel mai tare.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- izbesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- izbește
- imperfect pers. 1 singular
- izbeam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să izbesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să izbească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din slavă (izbiti).