Înțeles
A reuși să faci ce ți-ai propus, a termina cu bine un lucru; a izbândi.
„După trei încercări, a izbutit să ia permisul.”
Antonime
Cum se folosește
Prezent: izbutesc, izbutește. Conjunctiv: să izbutească.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- izbutesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- izbutește
- imperfect pers. 1 singular
- izbuteam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să izbutesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să izbutească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Etimologie necunoscută.