Înțelesuri
- 1
A da greș, a nu izbuti.
„Negocierile au eșuat după trei ore de discuții.”
- 2
(despre corăbii, vapoare) A rămâne împotmolit pe un banc de nisip sau într-o apă prea mică.
„Vasul a eșuat la câteva sute de metri de mal.”
- 3
(figurat, despre oameni) A ajunge, după un șir de neizbânzi, într-un loc sau într-o stare din care nu mai poți pleca.
„A eșuat într-un orășel de provincie, cu o slujbă pe care n-o voise niciodată.”
Sinonime
- a da greș
- a rata
- a se împotmoli
Cum se folosește
Se pronunță în trei silabe: e-șu-a.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- eșuez
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- eșuează
- indicativ prezent pers. 1 plural
- eșuăm
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să eșuez
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să eșueze
- gerunziu
- eșuând
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franțuzescul échouer.