Înțelesuri
- 1
A (se) face mai puternic, mai intens.
„Vântul s-a întețit spre seară.”
- 2
A sâcâi pe cineva cu insistență.
„Copiii îl întețeau cu întrebări.”
Sinonime
Antonime
Cum se folosește
Prezentul: eu întețesc, el întețește.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- întețesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- întețește
- imperfect pers. 1 singular
- întețeam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să întețesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să întețească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latină (*intitiare).