Înțelesuri
- 1
A face să se miște sau a se mișca mai încet; a înfrâna un animal.
„Călărețul a domolit calul înainte de curbă.”
- 2
(Despre fenomene ale naturii) A se potoli, a se liniști.
„Vântul s-a domolit spre seară.”
- 3
A (se) calma, a (se) îmblânzi, a (se) tempera.
„Cuvintele blânde l-au domolit.”
- 4
(Despre pante, dealuri) A deveni mai puțin înclinat, mai ușor de urcat.
„Dealul s-a domolit spre vârf.”
Cum se folosește
Prezentul: eu domolesc, el domolește.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- domolesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- domolește
- imperfect pers. 1 singular
- domoleam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să domolesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să domolească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Cf. slavă (domolitise „a obține prin rugăciuni”) și din ucraineană (domolyty „a obține”).