Înțelesuri
- 1
A face un animal sălbatic să iasă din ascunzătoare.
„Câinii au stârnit un iepure din tufiș.”
- 2
A urni din loc sau a ridica în aer ceva ușor, de exemplu praful sau frunzele.
„Vântul stârnea praful pe drum.”
- 3
A da naștere unei reacții sau unui sentiment; a provoca.
„Vestea a stârnit mult entuziasm în clasă.”
- 4
(Reflexiv) A începe, a izbucni; despre vânt, furtună sau conflicte.
„O furtună s-a stârnit pe neașteptate.”
Antonime
Cum se folosește
Prezentul: eu stârnesc, el stârnește; conjunctivul: să stârnească.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- stârnesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- stârnește
- imperfect pers. 1 singular
- stârneam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să stârnesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să stârnească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Etimologie necunoscută.