Înțelesuri
- 1
A se naște, a se ivi, a apărea pe neașteptate.
„S-a iscat o furtună.”
- 2
A provoca ceva, a face să apară; a născoci.
„A iscat o ceartă fără rost.”
Antonime
Cum se folosește
Prezentul: eu isc, el iscă.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- isc
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- iști
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- iscă
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să isc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să iște
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din bulgară (iskam).