Înțelesuri
- 1
A (se) enerva, a (se) înfuria.
„Zgomotul acela mă irită.”
- 2
A provoca sau a căpăta o ușoară congestie sau o inflamație dureroasă.
„Praful mi-a iritat ochii.”
Cum se folosește
Prezentul: eu irit, el irită.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- irit
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- iriți
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- irită
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să irit
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să irite
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (irriter) și din latină (irritare).