Înțelesuri
- 1
A simți ciudă pe cineva pentru ce are sau pentru ce a reușit; a pizmui.
„Îi invidiază succesul.”
- 2
A dori ceea ce aparține altuia; a râvni.
„Invidiez casa ta liniștită.”
Sinonime
- a pizmui
- a râvni
- a zavistui
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- invidiez
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- invidiază
- indicativ prezent pers. 1 plural
- invidiem
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să invidiez
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să invidieze
- gerunziu
- invidiind
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din italianul invidiare.