Înțelesuri
- 1
Supărare, enervare, nervozitate.
„Și-a ascuns cu greu iritarea când a auzit întrebarea.”
- 2
Înroșire, mâncărime sau usturime a pielii ori a unei mucoase.
„Crema nouă i-a provocat o iritare pe obraz.”
Antonime
Cum se folosește
Plural: iritări.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- iritării
- plural
- iritări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).