Înțelesuri
- 1
Care spune sau arată contrariul a ceea ce gândește, ca să ia în râs.
„Zâmbetul lui ironic ne-a arătat că nu credea nimic.”
- 2
(Despre oameni) Gata oricând să-i ia pe alții peste picior sau să-i înțepe cu vorba.
„E un om ironic și mulți se feresc de replicile lui.”
- 3
(Adverbial) Cu ironie, cu tonul cuiva care își bate joc.
„„Bravo ție!”, a spus el ironic.”
Sinonime
- zeflemitor
- batjocoritor
- înțepător
Expresii și locuțiuni
- Ton ironicfel de a vorbi prin care iei în râs.
- Zâmbet ironiczâmbet care arată că nu iei lucrul în serios.
Etimologie
Din franceza ironique și din latinescul ironicus.