Înțelesuri
- 1
Faptul de a cheltui sau de a folosi ceva fără rost; risipă.
„Ședința aceea a fost o irosire de timp.”
- 2
Pierdere treptată a puterilor, a energiei, în eforturi inutile.
„Munca fără plan duce la irosirea forțelor.”
Antonime
Cum se folosește
Genitivul: irosirii; pluralul: irosiri.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- irosirii
- plural
- irosiri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).