Înțelesuri
- 1
Udarea terenurilor agricole cu apă adusă prin canale, conducte sau aspersoare.
„Fără irigare, porumbul s-a uscat în vara secetoasă.”
- 2
(Despre sânge) Faptul de a ajunge într-un organ și a-l hrăni.
„O irigare slabă a creierului poate provoca amețeli.”
Sinonime
- irigație
Cum se folosește
Genitivul: irigării; pluralul: irigări.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- irigării
- plural
- irigări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la „a iriga”.