Înțelesuri
- 1
A pune frâu unui cal; prin extensie, a îmblânzi un animal.
„Călărețul a înfrânat calul speriat.”
- 2
(Figurat) A opri, a ține în loc ceva care crește sau se dezlănțuie; a stăvili.
„Noile măsuri n-au reușit să înfrâneze scumpirile.”
- 3
(Figurat, adesea reflexiv) A-și stăpâni pornirile; a se domina.
„S-a înfrânat cu greu să nu-i răspundă urât.”
Antonime
- a dezlănțui
Cum se folosește
Prezent: înfrânez, înfrânează. Conjunctiv: să înfrâneze.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- înfrânez
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- înfrânează
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să înfrânez
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să înfrâneze
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latină (infrenare).