Înțelesuri
- 1
A conduce o țară în calitate de rege sau de domnitor.
„Ștefan cel Mare a domnit patruzeci și șapte de ani.”
- 2
(Figurat) A fi stăpân, a avea întâietate; a se afla peste tot.
„În casă domnea liniștea.”
- 3
(Figurat) A trăi bine, în belșug, fără griji.
„Pe vremuri, boierii domneau la conacul lor.”
- 4
(Despre o înălțime, o clădire) A se înălța deasupra celorlalte, impunându-se.
„Catedrala domnește peste tot orașul.”
Antonime
Expresii și locuțiuni
- A domni pestea stăpâni un teritoriu.
- A domni linișteaa fi liniște peste tot.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- domnesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- domnește
- imperfect pers. 1 singular
- domneam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să domnesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să domnească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la «domn».