DEX Dicționar

a birui

verb4 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    A învinge un dușman sau un adversar; a înfrânge, a bate.

    „Ștefan cel Mare i-a biruit pe turci la Vaslui.”

  2. 2

    Figurat: a-și stăpâni un sentiment, o pornire.

    „Și-a biruit frica și a sărit de pe trambulină.”

  3. 3

    Figurat (despre somn, oboseală, emoții): a copleși pe cineva.

    „Până la urmă l-a biruit somnul, cu cartea în mână.”

  4. 4

    (Popular, mai ales cu negație) A fi în stare, a putea.

    „Nu mai biruiesc să car singur sacii în pod.”

Cum se folosește

Prezentul: eu birui sau biruiesc, el biruie sau biruiește (ambele forme sunt corecte).

Forme flexionare

indicativ prezent pers. 1 singular
birui/biruiesc
indicativ prezent pers. a 3-a singular
biruie/biruiește
imperfect pers. 1 singular
biruiam
conjunctiv prezent pers. 1 singular
să birui/să biruiesc
conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
să biruie/să biruiască

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Din maghiară (birni).

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera B