Înțelesuri
- 1
A cuprinde din toate părțile, a năpădi.
„Buruienile au copleșit grădina părăsită.”
- 2
A emoționa foarte puternic.
„Am fost copleșit de bunătatea lor.”
- 3
A încărca pe cineva cu ceva peste măsură.
„Șeful l-a copleșit cu sarcini.”
Sinonime
- a năpădi
- a covârși
- a impresiona
- a împovăra
Antonime
Cum se folosește
Prezentul: eu copleșesc, el copleșește.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- copleșesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- copleșește
- imperfect pers. 1 singular
- copleșeam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să copleșesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să copleșească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Probabil din latină (complexire).