a crede

Înțelesuri

1
A socoti că ceva este adevărat sau real, fără să ai dovadă sigură.
„Cred că are dreptate, deși nu sunt sigur.”
2
A primi ca adevărat ce spune cineva; a-l lua pe cuvânt.
„Nu-l mai cred, m-a mințit de prea multe ori.”
3
A fi de părere; a socoti că e mai bine așa.
„Cred că ar trebui să plecăm mai devreme.”
4
A lua pe cineva drept altcineva sau altfel decât este.
„L-am crezut medic, până mi-a spus că e asistent.”
5
A avea încredere deplină în cineva; a-ți pune nădejdea în el.
„Crede în copiii lui, orice ar spune lumea.”
6
A admite existența lui Dumnezeu; a avea o credință religioasă.
„Bunica crede cu tărie și merge la biserică în fiecare duminică.”
7
(Reflexiv) A avea o părere prea bună despre sine; a fi îngâmfat.
„Se crede buricul pământului de când a luat premiul.”

Cred și eu!se înțelege de la sine; nu e de mirare.
A nu-și crede ochilor (sau urechilor)a fi atât de surprins încât să te îndoiești de ce vezi ori auzi.
A crede orbeștea crede fără să mai judeci și fără să ceri dovezi.

Moștenit din latină (credere).